“ Talentul sau era la fel de natural ca desenele imprimate de pulbere pe aripile unui future.
Intr-un timp, n-a fost constient de talentul sau mai mult decat este fluturele de acest desen, asa ca nu si-a dat seama cand desenul a fost sters sau stricat. Mai tarziu, a devenit constient de aripile sale stricate si de cum erau ele construite- atunci a invatat sa gandeasca, insa nu mai putea zbura, fiindca pierduse pasiunea pentru zbor si tot ce-i mai ramasese era sa-si aminteasca de acele vremuri cand zborul nu necesita nici un efort.”
“ Spuneti-mi: ce –ati face daca tocmai vi s-ar fi spus ca nu mai aveti decat zece minute de trait? V-ati repezi in dormitor, sa va aprindeti Marlboro-ul pitit in sertarul cu ciorapi inca de pe vremea presedintelui Ford? Ati intra nonsalant in biroul sefului, sa-i descrieti amanuntit ce defecte are? V-ati repezi cu masina pana la gratarul de langa mall-ul cel nou, sa va comandati un cotlet, nu prea bine facut, plin de colesterol, dintr-acela rau de tot?
E greu de spus, desigur, dar pariez ca dintre toate lucrurile pe care le-ati face in ultimele minute nu ati facut nici unul azi.” Daniel Gilbert, Stumbling On Happiness