Am descoperit orașul Sidi Bou Said ( Tunisia) intr-una din primele mele călătorii. Situat la aproximativ 20 de km de capitala tarii, pe vârful unei coline, orașul plin de culoare privește misterios spre golful Tunis.
Urcând pe potecile înguste ale orașului, privelistea te cucerește pe loc: casele sunt pictate in alb, iar usile, ferestrele, in cea mai frumoasa nuanța de albastru, totul învăluit in perdele de culoare roz, formate de florile de Bougainvillea.
Orașul poarta numele unui sfânt sufist, ce a fost îngropat aici in secolul XII si a fost mulți ani loc de pelerinaj.
Ajuns la baza orașului, ești cuprins de magia culorilor, a vânzătorilor de suveniruri, de -a lungul străzii centrale ce urca încet pana in vârful colinei. Casele albe cu decoruri albastre, arcadele pline de flori, cafenelele la tot pasul te transporta intr-o alta lume. Racorindu-te in urma unui palmier la o cafenea, nu de poți gândi decât la o lume boema, la artiști, căci orașul pare pur si simplu pictat.
Si nu e doar o senzație, Sidi Bou Said, a fost un adevărat sanctuar al lumii boeme in secolul XIX-XX, un fel de Montmartre al Africii de. Nord.
Simone de Beauvoir și André Gide s-au îndrăgostit de acest loc. Gide a descris orașul " precum o baie intr-un fluid, morher of pearl sedative"
Henri Matisse, Michael Foucault și Paul Klee au vizitat orașul. Klee a ajuns in Tunisia in 1914, moment decisiv in evoluția lui artistica. descoperirea orașului, i-a marcat definitiv opera " Culoarea a devenit stăpână mea. Nu trebuie sa o mai caut acum. Știu ca ii aparțin acum pentru totdeauna. Culoare si eu sunt una. Sunt pictor"
Azi orașul doar păstrează amintirea acestor artiști, turiștii au invadat străduțele si cafenelele. Sidi Bou Said rămâne insa in mintea si sufletul oricui. Sclipitor, deasupra marii albastre, cu licăriri de culoare, cu aromele ceaiului servit la umbra cafenelor, un refugiu, ce iti umple sufletul de culoare.
ENGLISH VERSION
I have discovered the town of Sidi Bou Said ( Tunisia) in one of my first trips . Located about 20 km from the capital , on top of a hill , Sidi Bou Said appears as a mysterious colourful oasis over the Bay of Tunis . Climbing the narrow paths of the city , the view is compelling : the houses are painted white and the doors, windows have the most beautiful shade of blue , everything shrouded in curtains of pink Bougainvillea flowers . The city is named after a Sufi saint , who was buried here in the twelfth century and was for many years a place of pilgrimage. Arriving at the base of the city , the streets are filled with magic colours, souvenir sellers going all the way to the hills. White houses with blue decorations , flower-filled arcades , cafes everywhere -transport you into another world. Refreshing yourself in the shades of a palm tree, at a café is simply magnificent. you can not stop thinking about a world of bohemian artists , simply because the city looks like a painting .
And it's not just a feeling , Sidi Bou Said , was a true sanctuary of the bohemian world in the nineteenth and twentieth century , a kind of African Montmartre . Simone de Beauvoir and André Gide were in love with this place. Gide described the city "like a bath in a fluid , mother of pearl sedative " Henri Matisse, Michael Foucault and Paul Klee visited the city . Klee arrived in Tunisia in 1914, the turning point in his artistic development . Discovering the city , marked his final opera " colour became my mistress . No more searching . I know that we belong forever now. Colour and I are one. I am a painter "
Today the city just keeps memory of these artists , tourists have invaded the streets and cafes . Sidi Bou Said remains in the mind and soul of anyone. The brilliant blue above the sea , with glimpses of colour, with aromas of tea served under the cafes , a refuge , an escape what fills your soul with colour .